Pentru fanele Grimus săptămâna destinată femeii a început mai devreme, pe 27 februarie în Clubul Ţăranului. Iar ca să fie întreagă, cu început şi sfârşit, s-a încheiat pe 7 spre 8 martie cu un concert în Club Fabrica.

Ambele concerte au fost deschise de câte o trupă invitată. Dacă la Clubul Ţăranului au fost prezenţi Toulouse Lautrec, o trupă nouă, dar care treptat se impune printre cele mai vechi şi mai cunoscute, în Fabrica au cântat alături de Les Elephants Bizarres, care pentru mulţi nu mai au nevoie de nicio descriere.

Toulouse Lautrec, o trupă cu aer bucureşteano-pariziano-londonezo-berlinez, care a reuşit să-i îmbie la o stare de bine pe cei prezenţi la Clubul Ţăranului cu piese în franceză şi engleză, într-un stil indie-rock cu ritmuri retro pe alocuri.

Les Elephants Bizarres merg pe aceleaşi linii indie. Deşi abia întorşi dintr-o călătorie cu distracţie şi peripeţii la Galaţi, pe scenă au părut mai energici ca niciodată. Timp de o oră au dansat, au sărit şi s-au simţit bine, ceea ce s-a transmis şi către publicul care bineînţeles că nu putea sta locului. În ritmuri bizare şi fiecare în stilul lui s-a dansat pe:

Intro
The Boys
Ugly Ballerina
CD’s
Have No Fear
The Adventure
Blue Street
Mushroom Girl
Elephant Man
Dancing Shoes
Dark Kitties
Down The Stream
Carrot Top (Johnny)
Brasil
Hello Says The Devil – melodie al cărei videoclip va apărea în curând.

Într-o singură săptămână Grimus a susţinut două concerte în Bucureşti. Este mai mult decât ne-au obişnuit, însă niciodată nu este prea mult.

Cele două concerte au fost la fel şi altfel. La Clubul Ţăranului, din punctul meu de vedere, au existat câteva minusuri. Scena este prea mică pentru o trupă cu 6 membri, care cântă cu energie şi care se mişca destul de mult în timpul concertului. Timp de câteva melodii au fost ceva probleme cu sonorizarea, astfel încât vocea lui Bogdan – vocalul - nu se auzea foarte bine, dar pe parcurs s-a remediat situaţia şi lucrurile au intrat în normalitate. Publicul, deşi păstra un ritm mai lent părea destul de încântat de ce li se oferea pe scenă. Un public receptiv care a împlinit dorinţa trupei de a sări sincronizat la refrenul piesei In A Glimpse . Un pic bizar şi de neînţeles pentru cei de pe scena a fost momentul în care au fost chemaţi la bis, iar din public se auzeau preponderent voci de bărbaţi. Cred că acesta poate fi considerat un semn că publicul prezent la concertele lor vine pentru muzica şi show-ul oferit şi apreciază munca lor.

Setlist:

1. Addiction
2. Face The Light
3. Time To Be Good Friends
4. Satellites
5. Different Coloured Shoes
6. Ready For It
7. Cave
8. Fingerprints
9. The Hell I'm In
10. Confused
11. Attracted
12. Promise
13. Solitude
14. True Love Waits (Radiohead cover)
15. Confronting Mara
16. Insanity
17. Backseat Driver
18. - [Piesa cu acordaj diferit]
19. Fractured
20. In A Glimpse.

Fotografii de la Clubul Ţăranului aici.

În Fabrica lucrurile au stat la fel şi diferit în acelaşi timp. Concertul a început cu cinci piese cântate acoustic, moment dedicat tuturor doamnelor şi domnişoarelor aflate în club duminică seara. S-a trecut rapid la un Confused electric pentru a elimina orice stare de confuzie creată anterior. Printre melodii mai vechi şi mai noi au cântat Time To Be Good Friends special pentru cei care au cerut asta prin intermediul Facebook, iar în afară de partea de început şi ultima piesă - Fingerprints - a făcut deliciul publicului. Fanii se pare că deja ştiu mare parte din piesele noi, dar încă aşteaptă cu nerăbdare să le vadă frumos ambalate într-un album palpabil.

Din public s-a văzut o stare de bine pe scenă, placere de a cânta, de a interpreta (Bogdan ar putea foarte bine juca într-un musical), de a transmite. De data asta publicul a fost parcă mai receptiv, mai predispus la dans, la cântat melodiile cele mai cunoscute, un alt tip de public, cu altfel de stări, cu fete şi băieţi care i-au chemat împreună la bis pe cei 6 deţinători de voce şi instrumente.

Setlist:

1. The Rip
2. Munich (Editors cover)
3. Bullets
4. Political Animals
5. The Hell I’m In
6. Confused
7. Cave
8. Insanity
9. Mild Desease
10. Face The Light
11. Sattelites
12. In A Glimpse
13. Attracted
14. Confronting Mara
15. Time To Be Good Friends
16. Backseat Driver
17. Elephants
18. Fingerprints

Pentru mai multe fotografii din Fabrica aici.

(Foto: Diana Nanciu)

Şi cum se pare că ei vin în timp de sărbătoare, să ne aşteptăm şi la un cadou de la Iepuraş?

Joi seara m-a prins în Club Control la evenimentul Dan Basu, Mushroom Story şi Khidja. Ora nouă jumate pe afiş, ora 10 practic. Dan Basu, jumătatea de la Silent Strike a început petrecerea pentru un public de zece persoane, din care trei fiind băietii care se ocupau cu visualele. De la remixuri Shukar Collective până la Portishead, el a reuşit să destindă atmosfera încordată dintre zecile de persoane care stăteau la o simplă bere şi cei care păşeau debusolati în camera aproape goală.

Timpul a trecut pe ritmuri de la trip hop până la hip hop, locul a început să se aglomereze şi astfel la ora 11 fără câteva minute şi-au făcut aparitia clujenii de la Mushroom Story. Băieti simpatici, ardeleni care au un sound aparte îmbinând multe stiluri. Influenţe alternative cu versuri amuzante şi expresive, ei au evoluat semnificativ de la apariţia de acum 2 ani de la Papa la Şoni din cadrul festivalului StufStock. Pe scurt, mult “ioi-ioi”, dans şi agitaţie, punctul culminant fiind coverul Justice vs Simian “We are your friends”. Recitalul lor nu a durat mai mult de o oră, Mushroom Story fiind nevoiţi să plece la drum pentru a susţine următoarea zi concert in oraşul natal, Cluj.

Drumul meu până la bar şi înapoi a constituit o pierdere mică sau mare de timp. Eu zic mică deoarece nu am stat mai mult de cinci minute dar în acelaşi timp mare, deoarece toată lumea se raspândise sau plecase. Băieţii de la Khidja aka Rusu şi Flore au venit ca de fiecare dată detaşati şi bucuroşi chiar dacă mai ramăseseră puţine persoane. Publicul care venea acum ceva vreme la petrecerile lor s-a orientat total în altă directie, deoarece stilul lor cu influenţe jazz a luat amploare aducând astfel muzica lor până la funk, tehno, house, acest lucru depinzând de petrecere.

To sum up, petrecerea a fost una reuşită reunind artisti din arii diferite care sunt cunoscuţi şi lăudaţi pentru munca lor.

Foto: Monden.Info

Miercuri seară la Sala Palatului băieţii de la Holograf au susţinut primul concert special dedicat sărbătorii Dragobetelor. Dacă anul trecut au umplut Sala Polivalentă pentru concertul aniversar al trupei, iată că anul acesta Sala Palatului s-a umplut de 2 ori. Deşi n-am ajuns şi la concertul de joi, am aflat că a fost la fel de plin ca în prima zi.

Puţin după orele 20:00, spre surprinderea tuturor, băieţii de la Holograf s-au urcat pe scenă şi au început să interpreteze "Taina mea". Abia atunci au început ultimii sosiţi să-şi caute locurile prin sală. După o primă piesă cântată într-o forfotă generală, Dan Bittman a remarcat uşor amuzat: "Da, ştim, aţi plătit bilete cu loc, aşteptăm să le găsiţi, dar să ştiţi că n-o să vă lăsăm să staţi foarte mult jos". Şi chiar aşa a şi fost. Primele piese nu i-au ridicat de pe scaune pe îndrăgostiţii veniţi miercuri seară la concert, însă încet-încet tot mai mulţi tineri se ridicau şi dansau alături de trupă.

Ultima oară când am văzut un public atât de dezinvolt a fost probabil la spectacolul susţinut de Harlem Gospel Choir, tot la Sala Palatului. Atunci îngerii din Harlem au reuşit să-i ţină în picioare pe toţi cei prezenţi pe tot parcursul concertului.

Vineri, 12 februarie 2010, am plecat de acasă într-o agitaţie maximă. După o zi în care totul îmi mersese prost încă de la primele ore ale dimineţii, aveam nevoie de ceva care să mă facă să zâmbesc. Iar cubanezii veseli de la Buena Vista Social Club au avut grijă de acest lucru!

Deşi am ajuns doar cu jumătate de oră înainte de începerea oficială a concertului, Sala Palatului era încă goală. Dar nu îmi făceam griji, ştiind că anterioarele concerte ale cubanezilor la Bucureşti s-au desfăşurat cu casa închisă. Uşor, uşor, cele aproape 4000 de locuri ale Sălii Palatului s-au ocupat şi după ultimul gong ce anunţa începerea concertului, seara caliente a început în forţă!

Primul cântec interpretat de către celebrii muzicieni a fost inconfundabila "Chan, Chan”, devenită deja piesa semnătură a celor de la Buena Vista Social Club. Veteranii Julio Alberto Fernandez "El Cavalero” şi Teresa Garcia Caturla supranumiti şi "Los Superabuelos” ai muzicii cubaneze, au ridicat în scurt timp Sala Palatului în picioare. Nu se putea sta jos pe ritmurile de cha cha, mambo şi salsa ale cubanezilor. Toată lumea dansa şi se unduia, mai ales după "interventia” Teresei, care a coborât în public şi a făcut un tur al sălii, indemandu-i pe toţi la dans.

Duminică seară am plecat spre teatrul Masca, cu gândul că vom asista la un mini-recital Viţa de vie, cu public restrâns şi cu o formaţie înfrigurată şi grăbită. Aşa cum se întâmplă de câţiva ani la Masca, arta a coborât în stradă şi i-a întâmpinat pe locuitorii cartierului bucureştean Militari. Concertul era anunţat în amfiteatru, însă ne era destul de greu să ne imaginăm un spectacol în aer liber la 0 grade celsius. Totuşi, când am ajuns piesa Zale de mătase răsuna deja între blocurile înalte, în faţa unui amfiteatru plin de oameni zgribuliţi. Dacă Adrian Despot, Cezar, Sorin şi celălalt Adrian purtau geci groase încheiate până la gât, Pupe se încălzise şi cânta într-o cămaşă cu mânecă scurtă. Ba chiar părea gata-gata să-şi dea jos şi cămaşa, deşi tobele nu ţin de cald.

Au urmat "Vino la mine" şi "Ozosep" şi publicul se dezmorţise. Încă de la început s-a cântat şi s-a dansat alături de formaţie, deşi nu putem spune că atmosfera s-a încălzit. Nu, era la fel de frig, dar băieţii se simţeau foarte bine, aşa că am avut parte de un show foarte bun. Încă de la primele acorduri ale piesei "Totata" au izbucnit aplauzele iar publicul a demonstrat că vechile hituri Viţa de vie nu se uită. A fost un concert "de hituri", cu "Praf de stele", "Sunetul mai tare" şi "Îmi pasă" şi asta s-a văzut pe buzele celor din public, care ştiau majoritatea versurilor. Degajaţi şi cu mare chef de cântat (deşi cu o seară înainte concertaseră în Suburbia), băieţii de la Viţa de vie au anunţat şi lansarea noului material discografic, programată pentru luna martie. Au cântat şi piesa Ţine minte, de pe Fenonemntal-ul apărut în 1999, care va fi inclusă şi pe următorul album. N-a lipsit nici Basul şi cu toba mare, probabil cea mai cunoscută piesă Viţa de vie, aşteptată de cei aproximativ două sute de tineri prezenţi la Masca duminică seară.

Concertul s-a încheiat cu Liber, mult mai liniştit decât ne-am fi aşteptat. Deşi s-a dorit a fi un cadou pentru îndrăgostiţi, show-ul Viţa de vie a fost un cadou pentru întregul cartier, oferit de teatrul Masca. Din cauza programului bine stabilit, Viţa de vie n-a mai oferit şi bis, însă organizatorii au promis că se vor întoarce în amfiteatrul în luna mai, la Zilele Teatrului Masca.

În The Silver Church Club weekend-ul începe mai devreme. Pentru că ei îşi doresc ca în fiecare joi pe scena clubului să avem parte de concertele trupelor preferate.

Săptămâna asta ne-am deplasat în alt decor, în cartierul ploii. Aşadar, concert Rain District. Coincidenţă sau nu, vremea de afară a fost în ton cu numele trupei, ziua fiind una destul de ploioasă. De fapt, Ştefan, chitaristul trupei ne-a mărturisit că el iniţial s-a amuzat de numele ales, însă (ne)şansa a făcut ca la majoritatea concertelor lor să fie o vreme ploioasă.

Nu ştim dacă de data asta ploaia a fost de vină sau concertul francezilor de la Air, pentru numărul nu foarte mare al celor care au fost la concert. Majoritatea celor prezenţi păreau a se cunoaşte între ei şi tocmai asta a făcut ca atmosfera să fie prietenoasă şi concertul unul relaxat.

Deşi s-a început cu o oră întârziere cei din sala nu au părut deranjaţi, s-au simţit bine şi au arătat acelaşi interes atunci când cei 4 băieţi au apărut pe scenă.

Mai mult de o oră Purje (voce), Ştefan (chitară, clape/taste), George (bass) şi Alex (tobe) ne-au delectat cu un setlist improvizat şi creat ad hoc, cu piese care te duceau cu gândul de la Foo Fighters la Muse sau ritmuri energice de drum’n’bass, şi au făcut publicul să treacă de la stări de agitaţie la visare. Mare parte din cei adunaţi în faţa scenei cunoşteau piesele şi în atmosfera amicală îşi permiteau să aibă preferinţe în ceea ce priveşte melodiile cântate, fiind încurajaţi şi de dialogul întreţinut în pauze de către solistul trupei.

Şi, aşa cum şi ei au declarat, Rain District este una din trupele care sună mult mai bine live decât pe album. O trupă pe care trebuie să o vezi în concert ca să-ţi dai seama care-i este potenţialul. Şi noi aşteptăm cu interes următorul concert.

Invitatul serii şi cel care s-a ocupat de after party a fost Dj Dhope, care a încins şi mai tare atmosfera cu mix-uri de drum’n’bass şi pe care, personal, aştept să-l mai vad/aud în Silver Church la ceva petreceri tematice, căci locul e numai bun de dansat pe aşa ritmuri.

Sursa foto: George Stoica

Vineri seara, club Mojo, The Brit Room şi o trupă fix pe temă direct din Southend, UK – Baddies. În deschidere The Mono Jacks – România, pe care din păcate i-am ratat. Involuntar, pentru că au cântat mai devreme decât ora anunţată pe afiş, iar pe la 22:15 când am ajuns noi se cam terminase concertul lor.

Ne-am acomodat cu locul, cu oamenii care nu mai conteneau să apară şi în scurt timp am auzit sunete puternice dinspre scena. Ne-am făcut drum până în faţă, de unde nu ne-am mai dezlipit până la final.

Baddies e o trupă tânără, cei patru băieţi cântă împreună de vreo 2 ani, au un album la activ « Do The Job » şi unul în proiect. Au fost comparaţi cu Franz Ferdinand, iar melodiile lor disponibile online sună foarte bine. Cam asta ştiam despre Baddies înainte de concert.

Ce ştiam după ? Că live baieţii ăştia patru sună al naibii de bine. Cu sinceritate şi subiectivitate spun că de foarte mult timp nu am mai ascultat o trupa care să emane atâta energie în timpul unui concert. Energia era în ei şi prin instrumente venea şi către public.

Timp de 12 melodii nu i-au lăsat pe cei din public să se oprească din dansat. În afară de energia debordantă au plusat şi printr-o atitudine deschisă faţă de cei din fata lor. Au comunicat continuu, chiar dacă de multe ori nu se înţelegea chiar tot ce spuneau, au menţinut un contact vizual permanent, au mulţumit şi au zâmbit fetelor din primul rând.

Stilul corporatist, cu cămăşile închise până la ultimul nasture inspira seriozitatea în a-şi face treaba. And they did the job. S-au exprimat puternic şi energic prin ritmuri, mimică şi mişcări sacadate şi bruşte, de multe ori amuzante. Scena destul de mica nu le-a permis să se desfăşoare prea mult, însă nici prea cuminţi în mişcări nu puteau fi luând în considerare ritmurile.

Timp de o oră au abuzat de instrumente şi de voci, iar noi de prezenţa lor. La bis au încheiat tabloul cu “Paint The City”. Iar dacă sunetul ar fi avut culoare atunci clar mixul din amplificatorul chitaristului ar fi inundat cromatic întregul club şi poate o parte din Bucureştiul prea alb.

Setlist :

Tiffany...I’m Sorry

Colin

Open One Eye

At The Party

Who Are You?

To The Lions

Bomb

I’m Not A Machine

Battleships

We Beat Our Chests

Holler For My Holiday

Paint The City

Baddies este genul de trupă care te cucereşte live şi pe care ai vrea s-o asculţi mult mai des. Aşa că aşteptăm cu nerăbdare să revină. Pe o vreme mai caldă, pe o scenă mai mare…sau doar să revină.

Grimus are un stil special, aparte. E una din trupele alea care deşi cântă un anumit gen ştiu cum să-l facă mai bun, au contribuţie proprie. Aseară au cântat atât melodii de pe albumul Panikon, cât şi melodii noi, au făcut senzaţie pe scenă prin foarte multă energie şi prin modul unic de interpretare al lui Bogdan. Nici vocea a doua, Vali nu este de neglijat. Îl completează foarte bine pe Bogdan la unele melodii, dar se descurcă la fel de  bine şi singur, şi ne-a demonstrat asta aseară. Totul a decurs bine, sunetul fără probleme, doar bisul un pic prea scurt – o melodie. Noi ne-am fi dorit şi Time To Be Good Friends, dar probabil absenta lui Byron a făcut să nu fie cântată. Poate la urmatorul concert din Bucureşti.

Setlist:

Ready For It

Insanity

Finger Prints

Cave

Confused

We Don’t Live Here

Backseat Driver

Elephants

Satellites

Face the Light

Addiction

The Hell I’m In

Promise

In A Glimpse

Schimbul de instrumente şi reglejele de sunet nu au durat foarte mult şi pe scenă au apărut mult aşteptaţii The Parlotones. Publicul era deja energizat şi i-au întâmpinat cu multe aplauze, iar cei din trupa păreau că se bucură acolo sus pe scenă.

Deşi credeam că sunt o noutate pentru mine, căci după nume nu-mi păreau cunoscuţi am descoperit destul de multe melodii pe care le ştiam, iar foarte mulţi din public ştiau versurile la aproape toate melodiile.

The Parlotones sunt acea trupă indie standard, cu acelaşi stil de melodii, aceleaşi ritmuri indie, iar unele melodii ar putea fi confundate cu unele ale celor de la The Killers. Băieţii au cântat corect şi, în afara de vocal, fără prea multe manifestări. Dialogul dintre melodii, dansul şi mişcarile amuzante ale solistului au animat atmosfera. Şi deşi mă aşteptam la ceva solo-uri, măcar de tobe către final nu prea am avut parte de aşa ceva.

Din păcate, din punct de vedere al sonorizării au existat câteva probleme. Cea mai mare dintre ele a fost întreruperea alimentării cu curent electric pe scenă, însă a fost destul de repede remediată situaţia. O altă problemă a fost la tobe. Dacă la început tot apărea un sunetist pe scenă să regleze microfoanele, către final a persistat un zornăit.

În pofida tuturor acestor mici probleme publicul s-a simţit bine, a fost încântat de cei pentru care se afla acolo şi nu a ţinut cont de ele, ci a dansat şi a transmis bună dispoziţie şi către scenă.

Anul care a trecut a reprezentat un moment important pentru evenimentele live din ţara noastră. Foarte mulţi artişti internaţionali au cântat în premieră în România. Haideţi să vedem care au fost cele mai importante momente din 2009 şi la ce concerte a mai participat echipa noastră anul acesta.

Ianuarie

În luna ianuarie se făceau primele pregătiri pentru relansarea InConcert.ro , care a avut loc la jumătatea lunii următoare. La Arenele Romane concertau cei de la Psapp iar Becker Brau Live Music îi găzduia pe cei de la Napalm Death.

Februarie

Imediat după relansare echipa InConcert.ro a început seria recenziilor (care a însumat pe parcursul anului nu mai puţin de 100 de review-uri) cu un concert Vama în Becker Brau Live Music. În aceeaşi perioadă Discoballs susţineau unul dintre primele live act-uri ale proiectului, în club Fabrica. Tot în februarie participam şi la primul concert în club The Silver Church, care avea să devină unul dintre preferatele noastre. Atunci au urcat pe scenă Timpuri noi, Şuie Paparude şi Evo, în cadrul unui concert caritabil.

Luna februarie a mai adus şi concerte de marcă precum James Blunt la Sala Polivalentă, Sting la Sala Palatului, concertul Sepultura, cel al trupei Havana Lounge sau recitalul Vondei Shepard. A fost un prim moment care anunţa "aglomeraţia" din 2009.